În școlile elenistice, filosofia, spre deosebire de ceea ce se întâmplă astăzi, nu era detașată de lume, de viața de zi cu zi și de nevoile reale ale oamenilor. Era o artă care aspira să ofere studenților săi instrumentele intelectuale și morale pentru a atinge eudaimonia, pe care o recunoștea ca fiind binele suprem. Epicurienii, stoicii și scepticii percepeau filosofia ca pe o știință asemănătoare medicinei, convinși că bolile pe care le scoate la lumină și le vindecă sunt în principal boli ale credinței: idei greșite despre ceea ce merită în viață.
În această carte, Marta Nussbaum, cu axe tematice precum frica de moarte, iubirea, furia și agresiunea, examinează critic textele și pozițiile unor filosofi precum Aristotel, Epicur, Lucrețiu, Sextus Empiricus, Chrysippus și Seneca - străbătând confortabil granițele convenționale dintre filosofie și istoria sa, dintre filosofie și psihologie, precum și literatură, dintre erudiția academică și preocupările sociale.
