În 1916, în plin Prim Război Mondial, ajung în Cadiz două nave cu peste șase sute de germani veniți din Camerun. S-au predat autorităților coloniale la granița Guineei deoarece Spania era o țară neutră. Se vor stabili, printre altele, la Zaragoza și vor forma acolo o mică comunitate care nu se va mai întoarce niciodată în Germania. Între ei se afla străbunicul Evei și al lui Fede, care, aproape un secol mai târziu, se găsesc în cimitirul german din Zaragoza la înmormântarea lui Gabi, fratele lor mai mare. Împreună cu tatăl lor, sunt ultimii supraviețuitori ai familiei Schuster, o familie care a ajuns să formeze o afacere importantă în domeniul alimentației. Dar în vremurile actuale trecutul poate reveni mereu pentru a stârni controverse.

Cu o intrigă care crește pagină după pagină, Germanii tratează unul dintre cele mai rușinoase și mai puțin discutate episoade din istoria Spaniei: cum refugiații naziști aici, într-un refugiu de aur, au activat neonazismul în Germania. Cu subtilitate luminează iadul care uneori poate fi familia și lasă în aer două întrebări incomode: Când expiră vinovățiile părinților? Ajunge până la copii obligația de a le răscumpăra?