La 8 ianuarie 1982, sculptorița columbiană Feliza Bursztyn a murit într-un restaurant din Paris. Avea patruzeci și opt de ani. În momentul morții sale neașteptate, era însoțită de soțul ei și patru prieteni. Unul dintre ei, scriitorul Gabriel Garcia Marquez, a publicat câteva zile mai târziu un articol care includea trei cuvinte aparent simple, dar misterioase în esență: „A murit de tristețe”. Juan Gabriel Vásquez pornește de la aceste cuvinte pentru a investiga viața secretă sau necunoscută a unei femei extraordinare.

Feliza Bursztyn s-a confruntat întotdeauna cu societatea în care i-a fost dat să trăiască. Fiica unui cuplu de evrei expatriți în Columbia, artistă revoluționară într-o epocă a revoluțiilor politice, femeie cu spirit liber într-o lume care se îndoia de libertatea femeilor, a dus o existență care a pus în scenă marile tensiuni ale secolului XX și, mai presus de toate, dorința de a fi stăpână pe sine însăși.

În „Numele Felizei”, autorul îmbină cu măiestrie autobiografia, realitatea și imaginația pentru a oferi cititorului o ficțiune uimitoare și sfâșietoare despre cum viața intimă a unui om este inevitabil copleșită de forțele istoriei și politicii.