A trecut atât de multe ani de atunci când australienii și neozeelandezii, cei care au luptat în Bătălia de pe Creta, au părăsit patria pentru a-și uni forțele cu soldații britanici care luptau în Europa.

Prin intermediul cărții „Nori de Mătase & Măslini: Povești din Batalia de pe Creta” a autoarei australiene Deborah Wheeler, putem înțelege cum se simțeau unii dintre acești soldați veniți din aceste țări îndepărtate, ce au trăit și care au fost experiențele lor în Grecia, pe Creta și în lagărele de prizonieri unde unii au fost închiși.

Înțelegem cât de mare avea importanță pentru ei atunci când primeau o scrisoare sau un pachet de la cei dragi. Vedem cât de mult și-au plâns camarazii căzuți în luptă. Forjarea unor legături de neîntrerupt, mai ales cu cretanii care au luptat cu o jertfă admirable lângă ei, deseori cu consecințe grave pentru ei înșiși, pentru familiile lor și pentru prietenii lor.

La 80 de ani distanță, după cum demonstrează această carte, legăturile de prietenie rămân extrem de puternice și se transmit de generație în generație. Amprenta Bătăliei de pe Creta rămâne vie atât în Grecia și în special în Creta, cât și în Australia și Noua Zeelandă.

„Ați făcut totul pentru a ne salva. Noi am terminat, dar războiul nu s-a sfârșit. Din acest motiv, salvați ceea ce puteți pentru a ajuta la învingerea războiului în alte părți.” Alexandros Koryzis, ultimul prim-ministru al Greciei înainte de începutul timpurilor întunecate ale ocupației.