Astăzi, într-o epocă mizerabilă de declin, unde sistemul global insensibil de creditare controlează totul prin băieţii de aur ai băncilor, Arta a ajuns o tranzacție dură comercială, un mecanism de manipulare a conștiinței, un proces bolnav și vulgar de abuz asupra frumosului, care promovează estetica gunoiului, unde „...malicia, înșelăciunea înving și îneacă virtutea și valoarea”, după cum scria Michelangelo.

Cei mai mulți artiști contemporani văd lucrarea lor ca fiind o afacere de artă potențial profitabilă, care funcționează conform legilor nepărtinitoare ale pieței și marketingului. Consideră atelierul lor ca fiind o unitate de producție autonomă, galeriile ca magazine, criticii de artă ca intermediari, curatorii ca promotori, colecționarii ca investitori, muzeele ca clienți imperativi, celebritățile ca momeală, mass-media ca agitatori și publicul ca o masă de consumatori ușor de manipulat de către traficanții globali ai banilor negri.