Dragostea pentru nou, reînnoirea sinelui, inovația, accelerarea proceselor economice și, în general, a modului de viață, în epoca modernă târzie sunt intrinsec legate de modă. Moda există prin „noul efemer” și face parte din unele dintre cele mai caracteristice funcții ale capitalului economic.

Însă moda face și alte lucruri: propune moduri de a comunica cu sine, cu ceilalți, cu timpul și cu obiectele. Moda oglindește tendințele sociale și culturale și dialoghează cu ele. Le traduce în diferitele limbi pe care le-a inventat: moda înaltă, moda de masă și moda rapidă.

Moda prezintă afinități selecțive cu alți actori moderni și, din această perspectivă, contribuie la modelarea principalelor fațete ale subiectivității din modernitate târzie. Moda contribuie esențial la formarea regimurilor temporale moderne, adică a ritmurilor, narațiunilor și direcției oamenilor în prezent, trecut și viitor.

Moda, ca ficțiune — dar și ca mecanism de formare — a modernității (clasică și târzie) și a culturii noastre comune, reprezintă un domeniu deschis de cunoaștere și critică sociologică. Aceste funcții complexe sunt studiate în această carte.