În tine, trei voci se luptă.

Inima, care arde înainte să întrebe. Mintea, care măsoară înainte să simtă. Corpul, care poartă ceea ce nu a fost spus. Discută despre nevoia care devine foame, despre limitele care se rup în tăcere, despre durerea care nu găsește cuvinte, despre mânia care arde și îngheață.

Vorbes pentru frica care închide, pentru siguranța care devine cușcă, pentru copilăria care cere să alerge desculță, pentru timpul care nu așteaptă.

Între lucruri nu ți se oferă. Te privește în ochi și îți spune ceea ce eviți. Nu te învață. Te dezvăluie.

Te lasă să stai acolo unde nu există bine sau rău, doar tu și ceea ce poți să recunoști. Citește-l cum vrei. De la început, de la sfârșit sau de la o pagină aleatorie care te va găsi nepregătit.

Poate vei râde. Poate vei plânge. Poate vei șopti pur și simplu: „Acesta... este al meu”.