Bărbații puternici urcă la putere. Democrațiile se clatină. Dar orice tiranie are un sfârșit. Tiranii par invincibili, dar toți – fără excepție – cad.

Și asta pentru că poartă în ei aceleași slăbiciuni care îi duc la distrugere: un cerc restrâns plin de trădare, elite militare care subminează regimul, mase nemulțumite obosite de nedreptate, revoluționari organizați în exil.

Tiranii au întotdeauna mai mulți dușmani decât prieteni. Și când le vine timpul, nu se retrag liniștiți – îi așteaptă exilul, închisoarea sau moartea, iar ceea ce urmează poate schimba pentru totdeauna destinul unui întreg popor.

Democrația nu a cucerit fiecare colț al planetei – și poate că nu va ajunge niciodată peste tot. Exemplul anterior există, iar modelul se răspândește.

Cei care rămân la putere cu o aparentă putere nelimitată – noii tyrani – par atotputernici. Dar au toate motivele să se teamă.