Cartea încearcă să înregistreze una dintre perioadele istorice mai puțin discutate ale minorității grecești din Albania; perioada 1939-1944, când minoritatea s-a aflat între Scila și Caribda. Fascismul a activat diviziuni și a reaprins confruntări ideologice în societatea albaneză, marcând un conflict ce a căpătat caracteristici de război civil.

Organizațiile de rezistență albaneze, folosindu-se de promisiuni de autodeterminare, violență și teroare, au presat minoritatea să aleagă o tabără. Pentru grecii din Epirul de Nord, ideea rezistenței s-a legat de speranța pentru autonomie, independență sau unirea cu Grecia. Totuși, narațiunea națională a căpătat un caracter divisiv și minoritatea a urmat „drumuri” distincte, din cauza percepțiilor diferite asupra problemei teritoriale.

Noile dovezi arhivistice descoperite în arhive italiene, albaneze și grecești arată aspecte necunoscute ale istoriei minorității grecești, cum ar fi politica italiană față de grecii din Epirul de Nord, educația minoritară, activitatea organizației MAVI și relațiile minorității cu mișcările de rezistență.

Cartea analizează pentru prima dată politica ELAS și EDES față de minoritatea greacă, eforturile de colaborare ale organizațiilor naționaliste și parcursul grecilor din Epirul de Nord în Grupurile Naționale ale EDES. Scopul cărții este de a înregistra mecanismul prin care minoritatea a fost constrânsă la acțiune și modul în care această acțiune a fost interpretată politic, dincolo de percepțiile și schemele ideologice.

Pentru că istoria minorității grecești din Albania conține elemente emoționale puternice care nu și-au încheiat încă ciclul.

ALEXANDRIA GIOTIS SPIROS

AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL