Neiman, una dintre cele mai importante voci filosofice din lume, face un apel pasionat și puternic către Stânga să revină la idealurile care au construit cele mai bune lucruri ale lumii moderne. În fața amenințării iminente a trumpismului, consideră o prioritate absolută să combată ideologia „woke” (trezire, vigilență, conștientizare) răspândită, care subminează esența Stângii.

Diagnosticul triplei patologii a Stângii și tripticul terapiei merg mână în mână: angajament față de universalitate în opoziție cu rasismul; insistență asupra distincției dintre justiție și putere; și credința în posibilitatea progresului, în speranța că oamenii pot crea o lume mai bună pentru toți. Neiman susține cu pasiune că, în cele din urmă, credința în progresul social, credința că progresul este posibil, dar nu inevitabil, trebuie să impregneze pe cei ce se pretind progresiști și stângaci.

Desigur, Stânga nu trebuie să se mulțumească cu o simplă copiere: nostalgia este prin definiție suicid. Desigur, trebuie să-și suflece mânecile și să gândească intens pentru a trece de la aceste condiții necesare la obiective contemporane realizabile. Desigur, nu trebuie să renunțe la spiritul său critic. Dar nu trebuie să piardă imaginea de ansamblu. Îndoiala nu poate otrăvi principiile fundamentale subminând unitatea sa. Dacă partidele de stânga nu acceptă această păcat originar, vor face cel mai mare cadou reacțiunii în ascensiune.

Rezultatul este o lucrare nervoasă, captivantă chiar și când recurge la raționamente complexe, împotriva discursului pe termen lung, sobru, necompromițător în ceea ce privește claritatea și condimentat cu umor și replici spirituoase. Pe scurt, o carte ușor de citit pe care cititorul o va lăsa doar când va ajunge la ultima pagină.