Într-un subsol din Nέα Ιωνία, o petrecere aparent inocentă între bărbați cu whisky, certuri, glume „bărbătești” și cântece populare se transformă într-un joc periculos de curaj și adevăr. Johnny Blue este o piesă despre un tată, ceilalți doi prieteni de-ai săi, fosta soție și un tânăr.

„În primul rând, este o piesă despre o fată – încă o fată! – care s-a aflat într-o poziție dificilă de a fi fată. În jurul acestor personaje se țese o poveste de răzbunare – dar și un portret întunecat al „masculinității” contemporane. O poveste care expune limitele misoginiei prin generații, personaje și clase sociale diferite.

„Johnny Blue este un whisky scump. Un whisky pentru o ocazie specială, am putea spune. Pentru o sărbătoare în care oamenii care se iubesc se întâlnesc, se îmbrățișează și se privesc în ochi. Privind adânc în ochii copiilor noștri, acolo, în acei ochi ce așteaptă de la noi ce este mai bun, se naște miezul piesei. În această privire, privirea fiicei noastre, care așteaptă de la noi să învingem și să exterminăm „răii”. Cealaltă noastră parte rea. Răul din noi. Copiii ne cer să îi protejăm de oricine le-ar putea face rău. Chiar dacă acesta suntem noi înșine și concepțiile noastre greșite. Protejarea acestei încrederi necondiționate care pâlpâie ca o flacără în ochii lor... să devină noua noastră misiune sacră”, menționează autorul în nota introductivă.