Iconoclast, subversiv, pătrunzător, util intervenționist, ferm subiectiv, dar în același timp și profund obiectiv, cu un limbaj extrem de expresiv și un scris fulgerător, profesorul Thanasis Diamantopoulos aruncă o privire anatomică asupra Perioadei Post-juntei și prim-miniștrilor săi, care nu va trece neobservată. Nu este exclus să devină un punct de referință în viitor…

Autorul însuși se întreabă însă: Este oare vorba despre o „privire anatomică” rece a unui politolog care face și cercetare istorică, asupra operei și amprentei istorico-politice a celor zece prim-miniștri ai Perioadei Post-juntei? Prin intermediul acestora, despre o „radiografie” completă a perioadei? Sau este o intervenție în evoluții din partea unui cetățean activ, care denunță abaterile unor oameni ce au fost prim-miniștri și scoate în evidență patologiile unor situații care – poate și din cauza lor – au evoluat nefavorabil, cu scopul de a contribui la îmbunătățirea realității politice actuale?

Scriind într-un limbaj adesea ascuțit, dar – cel puțin intenționat – și cu corectitudine istorică, autorul urmărește combinarea acestor două obiective: să livreze o lucrare scrisă simultan cu o privire critică asupra „puterilor centrale”, dar totodată și intervenționistă, cu speranța (naivă?) că aceasta nu va trece neobservată de cei care modelează astăzi, dar și de cei care vor studia mâine, cadrul instituțional și politic al celei de-a Doua, unora al celei de-a Treia, Republici Elene…

Fragment din carte