Psihosomatica reprezintă una dintre cele mai importante descoperiri ale secolului XX. A cercetat sistematic și în profunzime relația indisolubilă dintre suflet și corp și modul în care efectele traumatice asupra psihicului pot conduce la afecțiuni patologice corporale.

Copilul care este traumatizat îngheață sentimentele și gândurile asociate cu trauma pentru a supraviețui. Treptat, adoptă un mod mecanic de viață și se atașează de realitatea în care se conformează.

Când o persoană suferă noi traume, se poate dezorganiza; atunci îi rămâne un singur punct de referință: corpul. Și acesta, îmbolnăvindu-se, dezvăluie prin durere că sufletul și corpul rămân vii.

Criza, indiferent cât de dureroasă ar fi, poate deveni un punct de plecare pentru găsirea istoriei și a identității persoanei — în esență, pentru descoperirea adevăratului sine.

În această carte, prin exemple clinice, se evidențiază că boala declanșează un proces reparator al psihosomului, care conduce la reconectarea cu sinele real pe care persoana îl ignorase până atunci.