La sfârșitul secolului al V-lea î.Hr., imediat după încheierea Războiului Peloponesiac și înfrângerea Atenei, un comitet format din treizeci de atenieni a găsit ocazia să desființeze instituțiile democratice care reglementau viața politică a orașului lor de peste un secol. A fost începutul unui conflict civil sângeros care a durat aproape un an. Democrația s-a opus oligarhilor cu ajutorul unei armate de voluntari conduse de Trasibul. După lupte grele, democrația a fost restabilită în toamna anului 403.
Pornind de la zece personaje, cartea de față prezintă evenimentele acelei perioade dintr-o altă perspectivă. Autorii se inspiră din modelul corului antic și propun o nouă interpretare a societății ateniene, dincolo de distincțiile consacrate între cetățeni, meteci și sclavi. Ororile războiului civil au provocat apariția mai multor colectivități fluide în jurul unor figuri centrale precum Socrate, neclasificat, oligarhul Critias, oratorul Lisias, dar și secretarul public Nicomach, fostul sclav Gerys și preoteasa Lysimache. Astfel, autorii dezvăluie ierarhiile și tensiunile, practicile și sentimentele locuitorilor Atenei. Se conturează astfel o nouă cartografie a societății ateniene, având ca axe centrale pluralitatea și incertitudinea.
Prin această narațiune a istoriei ca un cor se dezvoltă o reflecție asupra modului în care se constituie o societate: ce procese conduc o comunitate la autodistrugere sau chiar la dezintegrare, iar apoi la reînființare? O reflecție esențială, care privește de asemenea multe dintre problemele deschise ale epocii noastre tulburi.
