Construcția Uniunii este o creație a statului și seamănă din ce în ce mai mult cu acesta. Cu toate acestea, definirea tipului de organizație pe care îl realizează Uniunea Europeană a fost și rămâne extrem de ambiguă atât pentru știință, cât și pentru politică.

Această ambiguitate se accentuează în măsura în care actuala construcție a Uniunii include aproape toate formele existente și recunoscute de organizare politică (federație, confederație etc.), având însă ca trăsătură centrală celebra „metodă comunitară”, ale cărei caracteristici fundamentale definesc particularitatea Uniunii Europene în raport cu statul, dar și cu organizațiile internaționale clasice.

Apare astfel o nouă formă complexă de organizare care posedă caracteristicile esențiale ale unui, după expresia inspirată a lui Hix, „sistem politic, dar nu stat”, care, deși depășește limitele statului centralizat și delimitat teritorial, coexista în evoluția sa cu sistemele politice statale ale țărilor membre care îl compun.

Cu alte cuvinte, procesul de integrare europeană constituie cadrul în continuă evoluție în care statul ca organizație politică se transformă, modelând sistemul politic al Europei Uniunii, și invers.

În această lumină, prezentul volum colectiv, structurat în două părți, încearcă să introducă studenții și studentele în sistemul politic al Uniunii Europene. După două texte introductive despre istoria și teoriile integrării, în Partea A este analizat Sistemul Politic al Uniunii în toate dimensiunile sale, prin zece texte – instituții, procese de luare și implementare a deciziilor, elemente ale dreptului Uniunii – competențe, acte juridice, Curtea Uniunii – Drepturi fundamentale, UEM, Administrația Uniunii, Grupuri de Interese și Partide Politice.

În Partea B sunt analizate, prin șaisprezece contribuții, politicile de bază ale Uniunii, structurate conform tipologiei politicilor publice a lui Th. Lowi – reglementare, distribuție/redistribuire, constituționale.

La acest manual de autor și didactic participă tineri cercetători, funcționari ai Administrației Publice elene și profesori de la universități din Grecia – Panteion, EKPA, APTH, OPA, PAMAK, Universitatea Peloponezului – și europene – Hasselt, Erasmus Rotterdam, Warwick.