Cât de incredibil de înțelept este Natură. Trebuie doar să învățăm să observăm, să ascultăm, să ne atenționăm, iar informația vine magic, parcă tot ce ne înconjoară, plante, copaci, păsări, animale, tânjesc să comunice. Ca și cum ar vrea să ne asigure...
„Da, și noi suntem aici, o lume întreagă lângă voi. Ne auziți?”
Stau pe banca mea din parc. Tril dulce...
„Îmi pare rău că nu recunosc limbajul vostru. Poate că sunteți rândunele, dar cu siguranță păsărele mici, astfel de glasuri fine. „Vrăbii”, îmi spune o voce în mine.”
Închid ochii. Parcul îmi oferă liniște, Volos îmi oferă liniște. Mulțumesc... Recunoscător...
„Dar de unde vă luați informațiile?” întreb copacii.
Îmi vine o imagine: rădăcini mici și mari întinse adânc în pământ, sol întunecat, noroios, fertil. Pământul din Magnesia, pământul pe care îl luau preoții de la Asclepieia, plantau ierburi pe care le mâncau caprele și produceau lapte „magnetizat”, cu care hrăneau paria, marii șerpi aurii terapeutici pe care îi foloseau pentru tratamentele lor.
„De acolo, deci, luați totul?”
„Desigur. De unde altundeva? Din Pământul Străvechi...”
