Parcursul vieții noastre trece prin drumuri de traume psihice succesive. Un început inevitabil al naturii. În epoca post-modernă pe care o traversăm, criza de mediu, socială și economică și consecințele lor sunt purtătoare de stres și violență ridicată. Terapia traumei devine deosebit de actuală, poate mai mult ca oricând. Scopul unui proces terapeutic integrat al traumei nu este doar vindecarea traumei psihice. Este esențial să includem și să dăm sens (în mod compensator) traumei psihice, dobândind astfel reziliența psihică a Dezvoltării Noastre Post-Traumatice (Post Traumatic Growth), pentru a putea să ne continuăm viața cu libertate.

Dezvoltarea metodelor de neuro-imagistică, precum și evoluțiile recente în studiul comportamental genetic la nivel embrionar, neonatal și infantil, au relevat studii remarcabile cu privire la impactul stresului și al traumei psihice asupra S.N.C. (Sistemului Nervos Central). Devine evident că dobândesc o nouă dimensiune căile neuronale de procesare a traumei în creier și ciclurile de blocare în experiențele traumatice.

Așteptăm cu uimire epoca în care tehnicile psihoterapeutice exterioare vor fi sistematizate având un numitor comun: acțiunea lor asupra funcțiilor cerebrale. Acestea se vor adresa, prin variante specifice, diverselor rețele neuronale foarte interconectate (în funcție de specificul fiecărui caz) și vor consolida „Noua Paradigmă a Gândirii” pentru o abordare sintetică în practica clinică a terapiei traumei.