Dintre toate ramurile științifice lumești care s-au întâlnit cu Ortodoxia, se pare că fără îndoială științele psihologice predomină în dezbaterea publică. Domeniul lumii psihice umane continuă să fie un subiect de interes și să genereze discuții publice fructuoase.

Astăzi, după acceptarea largă a științelor psihologice în Biserica Ortodoxă și integrarea lor în programele teologice de studiu, în formarea clericilor, în dialogul bisericesc, în grupuri de părinți și studenți, în lucrări scrise, în conferințe etc., nu putem să înțelegem ușor parcursul lung și adesea dureros care a trebuit făcut până să ajungem la o astfel de convergență, nici costul acumulat pe care ne-a costat întârzierea unei întâlniri productive. Fie că ne place sau nu, Biserica Ortodoxă a fost ultima dintre marile confesiuni creștine care și-a ridicat rezervele, după protestanții progresiști și catolici.

Este evident că această întârziere trebuie atribuită suspiciunii generale a teologiei ortodoxe față de explozia științifică modernă.

Ortodocșii au dreptul să investigheze cum poate cineva să fie cu adevărat credincios în mijlocul unei culturi care nu mai este inspirată de Biserică. Întâlnirea dintre Ortodoxie și științele psihologice dobândește astfel o importanță existențială și devine o temă esențială pentru identitatea individului.

Această carte încearcă o incursiune în ceea ce a fost scris de ortodocși în opt limbi!