Turnul Babel. Turnul confuziei. Vanitatea umană naște monștri. Cuvinte de neînțeles, percepții, idei, religii străine. Noi și Ceilalți.

Oare ce aveau de împărțit oamenii decăzuți, zidarii acelui turn înalt, chiar și atunci când au început să vorbească limbi diferite?

Ce aveau de împărțit, secole mai târziu, muncitorii murdari din toate națiunile care săpau cărbune adânc în galeriile Belgiei?

Un cuplu tânăr de refugiați, scăpat din distrugerea Smirnei, rătăcește uimit printr-un oraș cu o limbă străină, Bruxelles. În 1924, „în a cincea zi a lunii martie”, sunt încă acolo. O sută de ani mai târziu, pe aceleași străzi, nepotul lor caută ceva din urmele lor șterse. Dar pașii lui îl duc neașteptat în fața unei cafenele. La ultima cafenea grecească din Molenbeek! Și acolo, în timp ce din juke-box răsună vocea gravă a lui Kazantzidis, un grup de bătrâni, foști mineri din toate rasele și limbile, stau și discută despre această minune efemeră și fragilă a existenței.

Un câine de rasă, un câine vagabond, ce ar putea spune despre toate acestea?