Cuvintele Divine au fost jucate pentru prima dată la Esplanol, Teatrul Național din Madrid, în 1962, în regia lui José Tamayo. În același timp, trupa pregătea o altă piesă, temându-se că aceasta nu va rezista mai mult de douăzeci de zile. A durat un an întreg, cu cozi permanente la casele de bilete.

În 1963 a fost jucată la Paris, la Festivalul Națiunilor, cu aceeași regie, iar apoi la Festivalul de la Veneția, având mereu mare succes.

Deși de obicei această piesă este clasificată ca esperpent – satiră, ironie amară; cuvântul înseamnă persoană sau lucru bizar, urât, ridicol, absurd – autorul o caracterizează ca fiind o „tragicomodie de sat”. Și asta pentru că, pe de o parte, păstrează întregul ceremonial și mediul comediei barbare: dansul cu femeile care jelesc la fântână, caravanele de pelerini, cu cerșetorii, vagabonzii, escrocii, țăranii înfierbântați care umilesc pe Mari Gaila. Păstrează și dezvoltă aceste tipuri de oameni, superstițiile, credințele, înșelăciunea, violența în mediul pământului Galitiei, unde umbrele mistice ale copacilor ascund moartea și unde, pe câmpii și în aurul grânelor, cuplurile își ascund iubirea. Aceștia sunt legăturile autorului cu teatrul pe care deja îl scrisese. Și este firesc, deoarece piesa datează din 1920. Adică aparține epocii de tranziție a autorului de la comediile barbare la esperpent.

Esperpentul aici se manifestă prin chipul înfricoșător al piticului hidrocefal în cărucior, exploatat pe rând de rudele sale, ducându-l la sărbători, adunând bani. Și groaza esperpentului constă în faptul că, printr-o logică crudă și barbară, care va ajunge la absurd, această ființă epileptică și mizerabilă va servi drept motiv ca Mari Gaila să se distreze, să se bucure de viață și de iubire. Și, în plus, pentru a face mai mulți bani, va ajunge la actul mizerabil de a-și arăta părțile rușinoase ale piticului. Iar esperpentul va culmina atunci când copilul hidrocefal mort va fi fost pe jumătate mâncat de porcii din fața casei cumnatei, unde l-a lăsat Mari Gaila pentru a nu avea cheltuielile înhumării.