Din perspectiva modernității occidentale, umanitatea locuiește într-un univers dezvrăjit. Zeii, spiritele și strămoșii s-au retras într-o lume transcendentă, nu mai trăiesc printre noi și nu se implică în treburile vieții cotidiene. Totuși, marea majoritate a culturilor din istoria umană consideră spiritele ca fiind ființe absolut reale, membri ai unei cetăți cosmice care interacționează cu cei vii și le determină soarta. Pentru aceste culturi, oamenii sunt doar o mică parte a unui univers fermecat, care a fost distorsionat prin categoriile transcendente ale „religiei” și „supranaturalului”. Cartea de față lansează un apel antropologilor și oamenilor de științe sociale să reexamineze aceste culturi ale persistenței și să le studieze pe baza propriilor lor criterii despre lume.

În ultima sa lucrare revelatoare, Marshall Sahlins propune o metodologie nouă și trasează un program de cercetare fascinant pentru domeniul antropologiei. Ne poartă de la Inuitii din Cercul Arctic până la Dinka din estul Africii, și de la Araweté din Amazon până la populația insulară a Tikopianilor din Pacific, aruncând o lumină nouă asupra etnografiilor clasice și contemporane și dezvăluind cum chiar și sferele aparent umane ale „economiei” și „politicii” emerg prin negocierea – și în cele din urmă prin însușirea de către oameni – a puterilor zeilor.