Proza grecească este, oricum, un poliedru complex, cu perioade istorice heterogene, genuri narative multiple, numeroase ramificații ale modurilor narative, unghiuri și focalizări narative variate, direcții tematice diverse. Iar culorile fețelor cubului, asemenea jocului meu din copilărie cu cubul micului iluzionist, corespund, în sens metaforic bineînțeles, cu nișele temporale și istorice ale prozei incluse în ciclul istoric al acestei cărți.

Pe fețele colorate ale cubului vom întâlni pe Emmanuil Roïdis și pe Papa Ioana, interpretările încărcate ideologic ale lui Papadiamantis. Vom vedea ce înseamnă pentru femei și pentru poziția lor în societate și literatură proza Elizabethei Mouzán-Martinegu, ce reflectă mintea sclipitoare a lui Michail Mitsakis, ce a reușit să surprindă și ce Atenă a dorit să înfățișeze în unul dintre primele sale texte romanești Grigorios Xenopoulos.

Vom încerca să privim, fără ochelarii etnografiei și folclorului, prozele lui Kostas Krystallis, ce surprinde desmitizarea corrosivă a satirei lui Ioannis Kondylakis, orientarea de clasă și discursul politic al nuvelistului și romancierului Konstantinos Theotokis.

Vom întâlni, de asemenea, modernistul și în același timp tradiționalistul Fotis Kontoglou, monarhistul dar și apărătorul toleranței și libertății Konstantinos Tsitselikis și romancierul și nuvelistul Stratis Myrivilis, uneori cu limitele și alteori cu curajul său, precum și pe Kazantzakis, Pavlos Nirvanas, Guilielmo Abbott, Karagatsis, Melpo Axioti, Yiannis Maris, Nikos Kahtitsis, Stratis Tsirkas, dar și pe autorii primei și maturității perioade postdictaturale.