Diplomatul în vârstă de douăzeci și trei de ani, Ion Dragoumis, vine în noiembrie 1902 la Monastiri, în Macedonia aflată sub dominația otomană. Pe lângă îndatoririle sale consulare, el își formează curând ideea de a îndeplini o misiune și decide să acționeze. Întemeiază „Apărarea”, întărește și „iluminează” comunitățile grecești împotriva terorismului bulgar. A lăsat în urmă atenianul său drag și două iubiri încheiate, iar la Monastiri se va lega de învățătoarea Sappho Theiou.

În însemnările sale din Caietele sale de jurnal, referiri la evenimente și întâlniri, impresii de călătorie de o scriitură desăvârșită, note etnologice - etnografice în stilul marilor călători, descrieri ale confruntărilor oficiale, speranțe și himere, dezamăgiri, tristeți și tulburări, frământări filosofice și ideologice lasă amprenta lor.

Traseul: Atena-Monastiri-Serres-Pyrgos-Filippoupoli și marile exerciții militare de la Teba, la care participă. Punct cheie: moartea lui Pavlos Melas în Macedonia.

Dragoumis, un stilist unic, cu o vastă cultură spirituală, cu un discurs solid și firesc, fervent demoticist, cu greacă clară și echilibrată, fără extreme sau construcții verbale pompoase, poetic, liric, romantic, pasionat, naturalist și adesea ironic, filosofează, gândește, se autoanalizează, se frământă, sângerează, se revoltă și se întărește, se mărturisește, se narcisizează, se contrazice și se auto-sabotează, se îndrăgostește, laudă și plânge, disperă de soarta umană, se împacă cu ea.

Ce mai face un scriitor? Ia notițe pentru viitoarele sale cărți, speră în vremuri generoase și milostive în care îi va fi „permis” să scrie neîntrerupt. Astfel de lucruri găsiți aici, ca și în toate Caietele lui Dragoumis, publicate sau nu.