Atriumul, ca un instrument urbanistic fundamental pentru crearea de spații libere, atât private cât și publice, reprezintă un element dominant pentru regenerarea și reorganizarea cartierelor din interiorul țesutului urban.

Oferă spații de relaxare, verdeață, adunări sociale și interacțiuni. În același timp conduce la rezultate interesante atât funcționale cât și estetice, deoarece impune fragmentarea volumelor, creează fațade interioare, permite penetrarea spațiilor libere în interior, în „inima” clădirilor.

Îmbunătățește conviețuirea suprafețelor construite cu elementele naturale, prin ventilație, iluminare dar și percepția estetică, în timp ce provoacă mișcări și trasee interesante ale utilizatorilor clădirilor.