În 1785, când marele poet german Friedrich Schiller a scris nemuritoarea „Oda Bucuriei”, a cristalizat cele mai profunde speranțe și vise ale Iluminismului European pentru o nouă epocă a păcii și libertății, o epocă în care toți oamenii vor fi egali.

Simfonia a IX-a a lui Beethoven a dat aripi cuvintelor lui Schiller, dar abia un secol mai târziu aceleași cuvinte au fost adoptate de propaganda nazistă și denaturate de o barbarie atât de totală încât, după cum a spus un filosof, a cauzat o fisură în „stratul profund de solidaritate dintre toți cei care au chip uman”.

Când reflectăm la modul în care societățile păstrează în memorie aceste vise tot mai îndepărtate și distrugerile, de obicei ne vin în minte cărți de istorie, arhive, documentare sau monumente sculptate în piatră.

Dar în Ecoul timpului, criticul premiat și istoricul culturii Jeremy Eichler susține pasionat și revelator puterea muzicii ca memorie a culturii, ca o artă cu abilitatea unică de a transmite și a perpetua sensul trecutului.

Cu urechea unui critic, erudiția unui specialist și sensibilitatea unui romancier chiar și pentru cea mai mică detaliu, Eichler arată cum patru compozitori distinși — Richard Strauss, Arnold Schönberg, Dmitri Șostakovici și Benjamin Britten — au trăit epoca celui de-al Doilea Război Mondial și a Holocaustului și apoi au transformat experiențele lor în opere muzicale profund emoționante, transcendente, partituri în care răsună timpul pierdut.

Mobilizând mărturii ale scriitorilor, poeților, filosofilor, muzicienilor și oamenilor simpli, Eichler dezvăluie cum esența unei întregi epoci s-a înscris în aceste sunete și povești.

Și în drumul său vizitează locuri istorice care au jucat un rol esențial în crearea acestei muzici, de la ruinele Catedralei Coventry până la văgăuna Babî Iar din Kiev.

Pe măsură ce memoria vie a celui de-al Doilea Război Mondial se estompează, Ecoul timpului propune noi modalități de a asculta istoria și de a învăța cum să distingem în notele muzicii ecourile a ceea ce o altă epocă a scris, a auzit, a visat, a sperat și a jelit.

Printr-o narațiune lirică plină de perspicacitate și compasiune, această carte adâncește modul în care ne gândim la moștenirea războiului, la prezența trecutului și la promisiunea reînnoită a artei pentru viața noastră de astăzi.