Cum ar fi o viață care curge liniștit, după ce toți „cei răi sunt în închisoare”? Într-un oraș unde închisorile sunt pline și „neliberații” își ispășesc pedeapsa singuri acasă [programul prison@home alone]? În acest oraș, străinii Gardieni sunt numiți Prieteni și predau coregrafii.

„Libertățile” trăiesc în containere, iar copiii inteligenți de zece ani sunt trimiși în străinătate pentru studii. Cateheții sunt conectați cu casele, iar drepturile de autor ale istoriei unei țări au fost furate.

Orașul este separat de mare printr-un Zid. Prietenii mențin orașul curat, mașina de gunoi „curăță” fără adăpost, alegerile anuale sunt petreceri nesfârșite, iar Istoria este un nor negru cu câteva momente luminoase...

O casă în centrul orașului, locuința și închisoarea „neliberalei” Xenia, este supravegheată de camere. La nord, șpionii suferă atacuri de panică și fac psihoterapie secretă pe Skype, în timp ce se construiesc noi companii chiar și Prietenoase cu Omul.

Marea Gerusia - New Ellana - Galatia - Angletteria - Bătrâna Neuropa, anul 2040 d.Hr. Deținuți, Gardieni, Șpioni și Cateheți se intersectează în viețile unii altora. Xenia, Ingrid, Melina și Aris sunt prinși în același carusel al 3%. Cei patru merg împreună pe un drum care duce fie la dispariție, fie la așa-numiții „oameni ai peșterii”. Există speranță pentru umanitatea închisă? Poate că „oamenii peșterii” au răspunsurile... Poate că le are și spectacolul „3%”.