Ceea ce știm în Grecia despre vakufe este minim. Producția scrisă grecească se limitează aproape exclusiv la dimensiunea istorică a instituției în timpul dominației otomane sau, în cele mai bune cazuri, la interpretarea legislației în vigoare așa cum a fost formulată și se referă la administrarea vakufelor din Grecia.

Totuși, apare întrebarea legitimă: Oare această legislație corespunde esenței și naturii însăși a instituției? Există oare o aliniere între prevederile legii în vigoare și definiția conceptuală a vakufului, care constituie o instituție prevăzută islamic? Există poate o contradicție între cele care sunt valabile la noi și cele care ar trebui să fie valabile, întrucât ar fi trebuit ca legiuitorul elen, acceptând instituția, să reglementeze vakufele în modul în care susține legislația islamică neschimbată și singura legitimă, „coborâtă din cer”?

[...] (Din prefața ediției)