Don Juan, ca tânăr, frumos și artist eșuat, încercând să scape din impasul aventurilor sale amoroase și profesionale, se refugiază urmărit în barul tatălui său. Acolo, descoperind că adevăratul său talent este să câștige urmași, se eliberează de orice barieră morală.

Se dedică unui comerț al speranței, oferind calea ușoară spre fericire clienților dezorientați. În lunga tradiție teatrală și literară a portretizării sale, Don Juan simbolizează respingerea valorilor tradiționale și căutarea libertății personale. Ca mare cuceritor și blasfemiator, apare întotdeauna indiferent față de consecințele faptelor sale.

Totuși, astăzi, Don Juan contemporan nu revoluționează. Într-o societate de controverse intense și confuzie ideologică ca a noastră, reușește să supraviețuiască reproducând ideologii ce servesc exclusiv ambițiile și dorințele sale personale. Este o abordare originală a eroului clasic, care evidențiază caracterul său atemporal și dinamica contemporană a mitului, reexaminând poziția bărbatului în lumea modernă.

Don Juan, ca simbol narcisist absolut al epocii noastre, deține două „talente” critice: lipsa totală a unui nucleu ideologic și ambiția nemăsurată.

Cu aceste instrumente, devine un ghid fără temei moral, un negustor de vise care promite libertate fără limite, fiind, totuși, incapabil să prevadă consecințele distructive pe care le poate genera superficialitatea învățăturilor sale.