Cum ideile și experiențele frumuseții au informat relațiile umane cu divinitatea în Grecia antică. Începând cu cele mai vechi opere literare grecești, epopeele lui Homer și Hesiod, frumusețea era văzută ca având o conexiune specială cu divinul. Zeii Greciei antice erau definiți prin frumusețea lor excepțională; chiar și astăzi, „a arăta ca un zeu grec” este un proverb pentru frumusețea umană.

În Frumusețea și Zeii, Hugo Shakeshaft explorează relația dintre frumos și divin în Grecia antică, în special în perioada Arhaică (cca. 750–480 î.Hr.). Analizând dovezi care variază de la poezie, artă și texte filosofice până la arhitectură și peisajul natural, Shakeshaft arată cum ideile și experiențele frumuseții au modelat relațiile grecilor cu divinul.

Cu un apel puternic pentru locul frumuseții și esteticii în scrierea istoriei, Shakeshaft descoperă dialogul cultural dintre frumusețe și zei în diverse contexte din lumea greacă arhaică: în formele de cult divin; în poezie, muzică și dans; în atitudinile față de mediul natural; și în arhitectură și artă. Acest prim capitol din istoria Greciei, spune el, deține o cheie nerecunoscută pentru înțelegerea unor fire lungi în istoriile religiei, artei și esteticii, de la teoriile estetice ale lui Platon până la statutul frumuseții în discursul contemporan.

Originea adâncă și legătura divină a frumuseții în Grecia antică ne poate ajuta să vedem frumusețea acum cu o claritate mai amplă.