Democrația liberală, ca realizare istorică care a combinat principiul suveranității populare cu garantarea drepturilor individuale și asigurarea statului de drept, se află într-o fază de încercare profundă. Indicatorii internaționali înregistrează o retragere continuă, în timp ce formele populiste și de extremă dreaptă găsesc teren pentru întărirea lor.

Cauzele crizei sunt multifactoriale și se bazează pe evoluții de natură structurală, politică, economică și culturală. Totuși, problema este agravată de faptul că democrația este acum chemată să funcționeze în condițiile „platformizării” sferei publice, în cadrul căreia condițiile de exprimare politică și formare a opiniei publice se reconfigurează radical.

Pe rețelele sociale, parte dominantă a lumii noastre digitale, orice argument rațional cedează în fața puterii imaginii, a excitării emoționale și a comprimării timpului. Manipularea algoritmică, răspândirea „știrilor false”, dezinformării și discursului de ură, precum și fenomenele „filtrelor de suflare” și „camerei de ecou”, completează tabloul distopic.

Colosii tehnologici au devenit mecanisme de putere decisive, deoarece, prin algoritmii și modelele lor de inteligență artificială, controlează condițiile formării publicității, reglementează fluxul informațiilor și expresia colectivă, gestionează accesul la cunoaștere și activează mecanisme de supraveghere digitală, înregistrând, analizând și uneori anticipând comportamentul utilizatorilor în spațiul online.

Inteligența artificială și rețelele sociale devin instrumente de concentrare a puterii, influențării și formării opiniei publice, instaurând treptat noua formă de dominație algoritmică care amenință să rearanjeze pilonii instituționali ai democrației. Traseul mass-mediei către era inteligenței artificiale, evoluția IA și modelele sale lingvistice, modalitățile prin care algoritmii domină și modul în care, în cele din urmă, democrația cedează, sunt printre temele abordate în această carte.