Prezenta lucrare se ocupă cu discriminările în relațiile de muncă, atunci când acestea se datorează trăsăturilor personale ale angajatului și, datorită caracterului lor special și sensibil, constituie în practică una dintre cele mai frecvente surse de conflicte și dispute. Din acest motiv, ele au stârnit un interes crescut al legislatorului comunitar și național și au preocupat într-o mare măsură jurisprudența.

Rolul important al autonomiei colective în formarea relațiilor de muncă, prin însăși natura sa, o confruntă și cu probleme de discriminare legate de trăsăturile personale ale angajaților, între care se numără genul, religia și vârsta. De fapt, discriminările de acest tip sunt mai numeroase și mai extinse comparativ cu discriminările care se datorează tipului de ocupare, în special celor denumite relații de muncă atipice.

Prezenta lucrare își propune să analizeze toate problemele care apar tradițional, printr-o perspectivă contemporană care înțelege condițiile sociale actuale.