Dacă această carte ar fi o cercetare socială în sine, ar fi o cercetare acțiune participativă, unde cei care învață metodele de cercetare încearcă să reducă distanța care îi desparte de acest domeniu fascinant și în același timp exigent al cunoașterii.

Metodele cercetării sociale se mișcă poate mai mult decât orice altă disciplină într-un cadru în care explicarea continuă, ghidajul strict și, în cele din urmă, dependența de cineva care „știe” mai multe decât noi, sunt considerate indispensabile.

Cartea acoperă majoritatea problemelor de bază privind colectarea și producerea datelor, precum și analiza cantitativă și calitativă în cercetarea socială. Totuși, abordează metodele cercetării sociale dintr-o perspectivă alternativă, una experiențială. Implică cititorii într-o logică a egalității perceptive, având ca punct de plecare ideea că „în ignoranța metodelor de cercetare suntem cu toții egali”.

În același timp, invitându-i să vorbească la persoana întâi, aspiră să îi motiveze intelectual pentru a-i elibera în final de atașamentul față de necesitatea existenței „cuiva” sau „ceva” care îi explică în mod constant metodele de cercetare – chiar dacă acel „ceva” este în cele din urmă cartea de față.