Această carte analizează spațiile de aterizare ale migranților, examinând procesele și infrastructurile cu care se confruntă oamenii în timp ce navighează în mediul urban pe ruta centrală mediteraneană. Cartea susține că există o dificultate teoretică și practică în înțelegerea complexității sosirilor migranților. Migranții adesea nu sunt siguri dacă vor rămâne sau vor pleca, mobilitatea lor fiind incertă. Cu toate acestea, ei se confruntă cu dualități stricte și categorii în cadrul politicii administrative și planificării care încearcă să îi claseze fie ca permanenți, fie ca temporari.

Bazată pe o cercetare originală amplă în sudul Italiei, cartea propune o gândire diferită asupra „spațiilor de aterizare”: locuri din oraș care funcționează ca infrastructuri de aterizare, care permit o utilizare deschisă și dinamică a spațiului urban și oferă oportunități de întâlnire și schimb de informații pe măsură ce migranții își planifică următorii pași.

Combinând o perspectivă etnografică cu cunoștințe din urbanism, arhitectură, geografie, științe sociale și studii despre migrație, această carte ne invită să examinăm mai atent interacțiunile dintre oameni, practici și locuri pe măsură ce migranții aterizează în Europa.