Locul Memoriei descrie opera de arheologie literară a lui Toni Morrison. Ea oferă perspective asupra modului în care ajunge la un text prin actul imaginației legat de memorie și arată cum explorează două lumi – cea actuală și cea posibilă – prin nimbul emoției care înconjoară călătoria unei imagini: de la fotografie la sens și apoi la text.

Explorând posibilitățile radicale ale literaturii și limitele istoriei, Morrison găsește o adevăr mai profund decât documentarea în tăcerile și omisiunile din narațiunile afro-americane ale trecutului. Ficțiunea, pentru Morrison, este o practică a restaurării etice: un mijloc de a recupera ceea ce istoria a neglijat prin „inundarea” unui val de imaginație.

În Locul Memoriei, prezența ancestrală, emoția și imaginația converg. Dacă scrisul este gândire și descoperire și selecție și ordine și semnificație, el este de asemenea și teamă, reverență, mister și magie.