Niciodată în istoria omenirii nu s-a oprit cineva din a se îngrijora doar pentru că altcineva i-a spus „nu te îngrijora”. Și totuși, se pare că încă ne este greu să nu ne grăbim să dăm un sfat atunci când cineva împarte cu noi un gând, o experiență, o dificultate.

Noțiunea de empatie este suprasolicitată. Și în ciuda utilizării sale generale, lipsește o definiție comun agreată despre ceea ce este cu adevărat. Mulți oameni o confundă cu compasiunea sau simpatia, se întreabă cum ar putea evita să se identifice sau dacă e nevoie să fie de acord cu celălalt pentru a arăta empatie. Nu știu dacă empatia are de-a face cu durerea celuilalt sau cu orice sentiment pe care îl simte celălalt, și nu pot răspunde la întrebarea "De ce arătăm empatie mai ușor față de o pisică rănită și mai greu față de victimele unui război sau ale unui naufragiu în Marea Egee?" Chiar și specialiștii între ei nu au o definiție comun agreată.

Dr. Vasilis Kioses, prin exemple și întâmplări, aduce lumină asupra noțiunii de empatie, în contextul nevoii pe care o avem cu toții de a fi în relații și de a interacționa cu oameni care ne înțeleg, ne respectă și pot să ne asculte fără condiții.