Afișează intervalul de frecvențe pe care un microfon îl poate capta și este exprimat în Hertz (Hz). Cu cât intervalul este mai echilibrat, cu atât sunetul este mai natural și mai clar.

Exemple de utilizare:

• 100 – 10.000 Hz până la 200 – 12.000 Hz: Accent pe înțelegerea vorbirii, cu frecvențe joase și foarte înalte limitate.
• 50 – 14.000 Hz până la 80 – 16.000 Hz: Echilibru între volum și claritate. Ideal pentru reprezentații live și microfoane dinamice.
• 40 – 15.000 Hz până la 50 – 18.000 Hz: Sunet bogat, natural al vocii. Potrivit pentru podcast, radio și streaming.
• 20 – 18.000 Hz până la 20 – 20.000 Hz: Spectru complet cu detalii ridicate și „aer”. Ideal pentru înregistrări de studio.
• Sub 20 Hz & peste 20.000 Hz: Interval tehnic extins pentru aplicații de studio specializate.

Arată cât de „ușor” microfonul își transmite semnalul către echipament (consolă, placă de sunet, amplificator). Se exprimă în Ohm (Ω).

• Rezistență mică (≤ 600 Ω): Semnal stabil, mai puțin zgomot, ideală pentru echipamente profesionale și distanțe mari de cablu.
• Rezistență medie (600 – 1.000 Ω): Echilibru bun, des întâlnită la utilizare live și generală.
• Rezistență mare (> 1.000 Ω): Mai sensibilă la pierderi și zgomot, de obicei la echipamente mai vechi sau speciale.

Max SPL (Nivelul Maxim de Presiune Sonoră) este nivelul maxim de presiune sonoră (în dB) pe care un microfon îl poate suporta înainte de a începe să distorsioneze sunetul.

• Max SPL ridicat (de exemplu, 140-160dB): Ideal pentru înregistrarea surselor zgomotoase, cum ar fi tobele, chitara amplificată sau concertele live.
• Max SPL mai mic (de exemplu, 120dB): Potrivit pentru voci și înregistrări mai blânde.

Cu cât Max SPL este mai mare, cu atât sunetele mai puternice poate capta fără distorsiuni.