Pentru Kant, melancolia este asociată cu absența reprezentării, incapacitatea de a o reprezenta, deși putem să o gândim. Pentru Freud, nici măcar nu putem să o gândim. Melancolicul kantian, convalescentul butlerian, formularea freudiană în Doliu și melancolie sunt legate într-un singur lucru: relația cu reprezentarea este problematică, nu mai poate fi înțeleasă în adecvarea dintre realitate și intelect. Modernitatea se confruntă cu o reprezentare goală și cu frica care apare din aceasta. În această mare tradiție, nucleul negării este încă menținut.