Deși Nikos Kazantzakis este foarte cunoscut publicului larg, totuși opera sa a fost citită fragmentar, iar ideile sale politice au deranjat pe mulți. Nu a fost acordată atenția cuvenită complexității cărților sale, în care interacțiunea dintre evenimentele istorice și istoria gândirii este puternic evidențiată.

Această lectură originală este realizată de Lambros Kouloumbaritsis, evidențiind acest element neglijat din viața și opera lui Kazantzakis, cu primul și cel mai reprezentativ exemplu fiind "Askitiki", unde Dumnezeu și omul cooperează de-a lungul timpului pentru a răsturna atotputernicia divină.

Apelând la modele istorice și mitice și la alte personaje care întruchipează durerea și suferința, el scoate în evidență o suferință morală pe care a trăit-o și el însuși, fiind copil în Creta, apoi în războaiele balcanice, mai târziu ca responsabil pentru repatrierea grecilor din Caucaz, dar și în Germania învinsă în perioada catastrofei din Asia Mică, precum și în călătoriile sale în Rusia, înainte de Ocupație și Războiul Civil.

Toate acestea explică depășirile sale politice, de la naționalism, comunism și metacomunism până la fascism, cu o cotitură importantă în călătoria sa în Anglia în 1939, unde, admirând politica libertății, a adoptat socialismul democratic, pentru ca însă în 1946 să se îndepărteze ideologic de guvernul britanic.

De atunci, lupta sa s-a orientat împotriva colonialismului și în favoarea unirii Ciprului cu Grecia, având în vedere multiculturalismul și pacea.