Monografia tratează autoangajarea economic dependentă, adică forma de ocupare prin care cei care lucrează independent, fără personal, obțin întregul sau cea mai mare parte a venitului lor de la un singur client sau de la un client dominant. Aceste persoane se încadrează în „zona cenușie” dintre munca dependentă și autoangajarea autentică și se află într-o stare de dependență economică puternică și autonomie limitată, elemente care nu corespund caracteristicilor structurale ale autoangajării autentice.

Cum este abordată autoangajarea economic dependentă pe plan internațional, european și național?

Asigură cadrul legal grec actual o protecție efectivă pentru cei care sunt autoangajați economic dependenți?

Ar trebui să li se recunoască protecția socială acestora?

Dacă da, care sunt motivele care o fac necesară și cum poate fi oferită?

Care ar putea fi cadrul de reglementare adecvat și care este aria protecției sociale care ar trebui recunoscută?

Ce exemple comparative din spațiul european ar putea fi utilizate pentru a formula un cadru de reglementare adecvat?

Lucrarea se adresează avocaților, judecătorilor, academicienilor, studenților, factorilor de decizie și profesioniștilor din dreptul muncii și al securității sociale.