Alexandru Papadiamandis iubea literatura și cărțile. Totuși, ceea ce a dominat viața sa a fost pictura. Crescând, a născocit dorința de a deveni povestitor, de a scrie nuvele, astfel că picta cu pana sa. Acest talent și studiul și cunoștințele sale personale l-au dus pe cea mai înaltă culme a literaturii noastre naționale, deoarece era un adevărat creator.
În nuvelele sale cu eroi copii, povestește amintirile sale din copilărie. În aceasta, prezintă imaginea orfanelor din copilărie, este un imn pentru mama pierdută care este de neînlocuit și oferă cea mai sentimentală, cea mai delicată descriere a Luminii.
Fragment din introducerea Athenei Papageorgiou, directoarea Muzeului Alexandru Papadiamandis.