Relația explozivă dintre Jule, un tânăr aristocrat, și Jean, servitorul său – o relație în care atracția, dorința și competiția se împletesc într-un joc periculos de putere – constituie axa centrală a operei. Tensiunea dintre cei doi bărbați este fizică, psihică, dar și profund politică, evidențiind în același timp povara patriarhatului care a suprimat întotdeauna sexul masculin. Alături de ei, Christine funcționează ca vocea unei societăți supraviețuitoare care observă, judecă, relativizează și, în final, intervine doar pentru a-și asigura propria continuitate.

Mutând acțiunea în Europa interbelică și răsturnând genul personajului principal (din feminin în masculin), Dl. Jule abordează, cu o viziune nouă, nevoia de dominație și supraviețuire, într-o transpunere a operei clasice Domnișoara Julie de A. Strindberg. Tragedia nu mai este atribuită doar „slăbiciunii de caracter” sau trăsăturilor înnăscute precum sexul biologic, ci se dezvăluie ca rezultatul structurilor sociale rigide, rolurilor și așteptărilor.

„Cei doi bărbați se joacă cu limitele ca o pisică cu un șoarece, alternând rolurile. […] Dacă Strindberg abordează tema puterii prin componente darwiniene și nietzscheene, la Moschopoulos corpul este spațiul în care puterea se inscripționează în primul rând. Va reuși Jule să trăiască cu stigmatul dezonoarei? Finalul este deschis. Oricum, Christine, mai vorbăreață și mai emancipată decât omonima sa strindbergiană, păstrează credința că ea va cuceri pe cer ceea ce Jean va dobândi pe pământ, dar în același timp revendică și partea sa pământească”, afirmă Dyo Kangelari în Introducerea ediției.