Nicio entitate singulară complexă și structurată nu are condițiile precursoare care îi sunt caracteristice, nu este concepută în trecutul său și nu există anterior ca o posibilitate abstractă. Nicio entitate structurată nu vine în lume printr-o genealogie continuă sau prin naștere, având ca punct de plecare fie elementele corespunzătoare, fie structura abstractă în care acestea vor fi, în cele din urmă, aranjate. Pe de altă parte, „începerea de la zero” nu înseamnă creație ex nihilo și nici „mereu-deja” nu înseamnă preînscrierea existenței sau esenței la începutul timpului, ci, într-un anumit sens, exact opusul ambelor. [...] Desigur, înainte existau elemente, dar nici elementele acelui lucru care ar fi purtat deja amprenta sa și l-ar fi predefinit, nici structura care le-ar fi determinat nu existau. Mereu-deja al începutului absolut constituie întotdeauna o ruptură cu trecutul, iar lucrul care începe este esențial imprevizibil, radical nou, singular și inovator.
În această carte sunt adunate unele dintre cele mai importante texte ale activității de cercetare a lui Giorgos Fourtounis, care se întinde pe o perioadă de aproape trei decenii. Autorul, studiind critic contribuțiile majore ale unor gânditori precum Louis Althusser, Jacques Derrida, Gilles Deleuze, Jacques Lacan, Michel Foucault, Judith Butler, Étienne Balibar, identifică probleme teoretice critice în abordarea conceptelor care au constituit miza lor teoretică comună: conceptele de structură și subiect, și, consecutiv, ale persistenței, cauzalității structurale, imprevizibilului, totalității, ideologiei, precum și ale rupturii și științei. Astfel, îndrăznește să se confrunte cu întrebări care par a rămâne fără răspuns încă din anii 1960, construind cu fiecare text al său un atelier de cercetare pentru producerea de noi abordări, raționamente și propuneri, actualizând astfel una dintre cele mai critice căutări ale teoriei radicale.
