Reflecții despre fantezia sunetului, experiența muzicală, muzica tonală și atonală și muzicalitatea poeziei lui Cavafis
Textele acestei cărți sunt dedicate studiului sunetului, muzicii și poeziei. Ele abordează ca temă centrală relația și opoziția dintre sunetul muzical organizat – în contextul culturii occidentale din secolul XX – și zgomot. Este un fapt că, în lumea contemporană, odată cu răspândirea rapidă a zgomotului, se instaurează un regim despotic care amenință să suprime orice sunet artistic sau chiar „inteligibil”. Omul timpului nostru nu mai reușește să protejeze în el acea zonă interioară necesară pentru a reflecta asupra vieții sale și pentru a asculta, de asemenea, „vuietul tainic [...] al evenimentelor care se apropie”, după cum avertiza deja Cavafis.
În fața acestui pericol al confuziei acustice și semantice, arta muzicală opune propriile sale oferte, în principal trezirea și formarea sentimentelor, conform unor reguli precise și a unui limbaj care poate ajunge în profunzimea sufletului. Vom explora aici acest limbaj.
