Această carte prezintă cuvinte patristice și mărturii teologice care abordează Patimile și Învierea lui Hristos nu ca idei abstracte, ci ca o experiență vie. Părinții nu scriu despre Cruce teoretic; scriu ca oameni care au fost răstigniți interior și și-au înviat inima în Hristos. Fiecare text care urmează este rodul rugăciunii și al luptei.

Cititorul este chemat nu doar să înțeleagă, ci să participe. Să treacă prin Cruce către Înviere. Să lase omul cel vechi să fie îngropat, pentru a răsări cel nou. Pentru că – așa cum învață Biserica – Paștele nu este un eveniment istoric, ci un mod de existență. Este invitația de a trăi „în noutatea vieții”.

Răstignirea nu poate fi concepută fără Înviere. Pentru conștiința creștină, Crucea și Învierea formează o unitate organică. Învierea nu vine după Cruce, ci se află în Cruce. Părinții insistă că Crucea este deja biruință, iar Învierea este descoperirea ei. Mormântul nu este sfârșitul, ci trecerea. Coborârea în iad nu este o înfrângere, ci o invazie a vieții în spațiul morții.

Ne dorim ca această carte să devină însoțitor în drumul pascal al tuturor; cuvânt de mângâiere, lumină în întuneric, mărturie că moartea nu are ultimul cuvânt: „Nimeni să nu se teamă de moarte; căci moartea Mântuitorului ne-a eliberat.”