Bazată pe un corpus construit folosind metoda etnografică, această descriere își propune să prezinte educația preșcolară ca locul și timpul în care copilul devine elev, semiotica narativă oferind un instrument adecvat pentru analizarea acestei transformări.

Copilul înscris la grădiniță trebuie să parcurgă o serie de provocări și confruntări cu dificultăți pentru a se apropria de obiectele și cultura școlară care îl vor transforma într-un elev. Acest proces implică un progres înainte și înapoi, cu avansuri și reculuri, deoarece copilul nu devine elev printr-un traseu liniar; astfel se va demonstra că, în grădiniță, identitățile de elev și copil coexistă.

În același timp, părinții trebuie să parcurgă un proces care să le permită să se comporte ca părinți ai elevilor. Pentru aceasta, ei trebuie să înfrunte și ei mai multe provocări: cea principală este acceptarea separării; apoi, părinții trebuie să învețe despre așteptările școlii și să sprijine școlarizarea copilului.

Pe baza acestor trei competențe — a ști cum să înscrii copilul la școală, a ști cum să cauți informații și a ști cum să susții școlarizarea copilului — părinții sunt recunoscuți ca „părinți ai elevilor”.