Examinează și analizează modul în care forțele sovietice de tancuri care au luptat la Stalingrad au fost reînnoite în lunile premergătoare bătăliei și rolul pe care l-au jucat în această campanie emblematică. Campania de la Stalingrad a fost un punct major de cotitură al celui de-al Doilea Război Mondial. Cele 22 de divizii și 250.000 de soldați ai celei de-a Șasea Armate germane au fost încercuiți și anihilați, în timp ce apărarea disperată a orașului de către a 62-a Armată sovietică și suferința trupelor germane înfometate primesc o atenție pe deplin justificată.

Aici, expertul sovietic în blindate William E. Hiestand atrage atenția asupra unui aspect mai puțin discutat al bătăliei: reincarnarea corpurilor sovietice de tancuri și mecanizate care au dat lovitura de grație speranțelor lui Hitler. El explică cum, în vara anului 1942, forțele sovietice de tancuri nu reușeau să își atingă potențialul; în ciuda faptului că erau echipate cu excelentele tancuri T-34 și KV-1, cu blindaj greu, noile corpuri de tancuri ale Armatei Roșii nu puteau integra împingerea blindatelor cu infanteria și artileria de sprijin, iar atacurile lor fragmentate erau repetat zdrobite.

Însă până la 19 noiembrie, organizarea, comanda și controlul, antrenamentul și tacticile sovietice s-au maturizat, permițând celei de-a Cincea Armate de Tancuri să lanseze penetrarea decisivă prin a Treia Armată Română. Plin cu fotografii de arhivă rare și profile excelente ale tancurilor implicate, această carte arată că la Stalingrad sulița blindată a Armatei Roșii s-a transformat într-o forță ce putea domina Frontul de Est.