În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în lupta pentru controlul Mării Mediterane, atât marina britanică, cât și cea italiană au planificat să-și aducă flotele de luptă în acțiune. În centrul ambelor flote se afla un nucleu de nave de război, despre care ambele părți se așteptau să joace un rol decisiv în conflict.

Pe 9 iulie 1940, cele două marine s-au întâlnit în centrul Mediteranei, când două nave de război italiene s-au confruntat cu trei dintre omologii lor britanici. Denumită Bătălia de la Calabria, această acțiune a permis navelor să-și valorifice punctele forte, angajându-se într-un duel la foc de la distanță mare, chiar motivul pentru care fuseseră concepute. Deși ambele părți au tras bine, singura lovitură a fost reușită de Warspite asupra navei de război italiene Giulio Cesare. Italienii au fost nevoiți să se retragă, iar acțiunea a rămas indecisă, însă a fost cea mai mare confruntare a flotelor desfășurată în Mediterană în timpul războiului.

Pe lângă această bătălie, au existat și alte ocazii în timpul războiului când ambele nave de război britanice și italiene au fost prezente și influente, însă fără a se angaja direct una împotriva celeilalte – Bătălia de la Spartivento pe 27 noiembrie 1940 și Bătălia de la Cape Matapan pe 28–29 martie 1941. Plin cu ilustrații color, fotografii din arhivă atent selecționate și analize de specialitate, acest titlu explorează în detaliu rolul jucat de navele de război britanice și italiene în aceste confruntări și influența lor în teatrul mediteranean al celui de-al Doilea Război Mondial.