Această carte este dedicată fenomenului catedralei. Se concentrează asupra unui tip special de biserică a episcopului ca referință pentru dezvoltarea creștinismului global.

Construcția catedralelor este analizată în context istoric, ca un mijloc estetic al creștinismului pentru explorarea extinsă a lumii.

Cartea face referire și la tensiunile și conflictele care însoțesc această explorare: între Vest și Est, între diferite doctrine, între misiunea creștină și așteptările clericale sau coloniale, și din ce în ce mai mult la tensiunile dintre religie și secularismul post-european.

În cele din urmă, dezvoltarea construcției catedralelor este dezvăluită ca un exemplu de istorie confesională pentru epocile următoare, plasată în cadrul mai larg al fundamentalismului creștin emergent sau al creștinismului dincolo de doctrinele tradiționale, pe de o parte, și crizelor emergente ale religiei în bisericile populare europene consacrate, pe de altă parte.