Într-o perioadă efemeră de paisprezece ani, situată între cele două războaie mondiale, școala de artă și design Bauhaus din Germania a schimbat fața modernității. Cu idealuri utopice pentru viitor, școala a dezvoltat o fuziune pionieră între arta plastică, meșteșug și tehnologie, aplicată în pictură, sculptură, design, arhitectură, film, fotografie, textile, ceramică, teatru și instalații.

Atât o comunitate intensă și personală, cât și un colectiv cu spirit public, Bauhaus a fost fondată pentru prima dată de Walter Gropius (1883–1969) și a avut printre membri pe Josef și Anni Albers, Wassily Kandinsky, Paul Klee, Oskar Schlemmer, Gunta Stölzl, Marianne Brandt și Ludwig Mies van der Rohe.

Între cele trei locații succesive din Weimar, Dessau și Berlin, școala a încurajat schimbul carismatic și creativ între profesori și studenți, toți variați în stilurile și preferințele lor artistice, dar uniți prin idealismul și interesul lor pentru o „lucrare totală” de artă, care să cuprindă diferite practici și medii.

Această carte sărbătorește inovația curajoasă a mișcării Bauhaus, atât ca pionier în dezvoltarea modernismului, cât și ca un model de educație artistică, unde o libertate amplă de exprimare creativă și idei de ultimă oră au condus la creații funcționale și frumoase.