„De o sinceritate uriașă... captivant, greu de citit și greu de pus jos” Literary Review

„O poveste sinceră și emoționantă... o pledoarie urgentă” Telegraph

„Cine vorbește? Cine este capabil să se facă auzit? Și dacă acest gest politic fundamental rămâne inaccesibil pentru atât de mulți oameni care figurează printre cei mai dominați, cei mai lipsiți de posesii, cei mai vulnerabili, nu revine artiștilor, scriitorilor și intelectualilor să vorbească despre ei și pentru ei?”

Când mama lui Didier Eribon a început să-și piardă autonomia fizică și cognitivă, autorul și frații săi au fost nevoiți să o plaseze într-un azil de bătrâni, în ciuda rezervelor lor. Câteva săptămâni mai târziu, ea a murit.

În „Viața, bătrânețea și moartea unei femei din clasa muncitoare”, Eribon pornește într-o meditație istorică, politică și personală despre ce înseamnă să îmbătrânești în societatea noastră și despre îngrijirea pe care o oferim celor care nu-și pot permite servicii mai bune. Urmărind declinul rapid al mamei sale – și bazându-se pe operele lui Simone de Beauvoir, Norbert Elias, Annie Ernaux și Michel Foucault, printre alții – Eribon oferă o explorare sinceră, originală și de largă perspectivă a relației dintre îmbătrânire, gen și clasă, transmițând propria sa furie, tristețe și rușine într-un portret remarcabil de nuanțat al celei mai neglijate experiențe umane.

Tradus de Michael Lucey